Parintii si decizia ta vocationala

two peopleSuntem mai influențați decât credem de părinții noștri în deciziile pe care le luăm. Există studii sistematice care arată că adolescenții și copii, ba chiar și tinerii adulți, tind să imite comportamentele celor cu care interacționează cel mai des. Imităm comportamentele și absorbim valorile, interesele și dorințele prietenilor cu care petrecem mult timp, ale profesorilor sau ale altor modele de rol pe care le admirăm. Și da, chiar și fără să vrem, ne imităm părinții – mai mult decât o facem cu oricare din celelalte modele pe care le avem. Această tendință de imitare și obiceiul de a ne raporta la atitudinile și opiniile părinților noștri are o influență majoră și asupra deciziei vocaționale. Contextul familial este recunoscut ca fiind unul din factorii principali care influențează această decizie. Influența provine din mai multe surse.

În primul rând influența ține de obiceiul de a ne raporta inconștient la atitudinile părinților noștri: știm ce le place și ce nu le place, știm ce valorizează și ce nu și știm, în consecință, ce ar fi bucuroși să se întâmple cu noi pe viitor și ce ar fi mai degrabă triști să afle. De exemplu, dacă știm că părinții noștri ar prețui o carieră într-un domeniu intelectual sau cultural, ne va fi greu să îi anunțăm că am vrea să ne lăsăm de școală pentru a începe o carieră într-o formație de manele …

În al doilea rând influența provine din pură imitație, fie ea și inconștientă: pentru că suntem expuși în mediul familial valorilor părinților noștri, absorbim aceste valori și ne comportăm consonant cu ele. De exemplu copiii unor părinți care prețuiesc activitatea intelectuală și cultura, bunăoară, vor fi mai des expuși argumentelor părinților lor care apără cultura în fața invaziei supărătoare de mitocănie din viața socială a românilor. Vor auzi rar sau deloc argumentația inversă, cum că ”banii și femeile este (sic) totul în viață”. În consecință, vor accepta poziția primă ca fiind a lor și vor fi consonanți cu ea. Expunerea la valorile părinților noștri face ca de obicei aceste valori să devină și ale noastre.

În al treilea rând, influența din partea părinților poate fi mai directă; de exemplu este posibil ca părinții să planifice treiectoria vocațională sau profesională a copiilor lor, încurajând activ sau descurajând activ anumite rute. Am auzit la alții, sau am auzit noi înșine, sintagme precum ”tu te vei face X și nici nu vreau să aud altceva” sau ”nici să nu mai aud vreodată că vrei să te faci X”.

Aceste influențe, explicite sau nu, pot fi acceptate de noi sau pot fi resimțite ca fiind constrângeri. Uneori le acceptăm cu drag: la urma urmei deseori ceea ce părinții noștri vor pentru noi, vrem și noi pentru noi si rezonăm perfect cu ruta propusă. Alteori le vedem drept constrângeri și imixtiuni fără drept într-o sferă pe care ne-o dorim personală; în mod special în adolescență, cu puseul de rebeliune specific, suntem convinși că această decizie se cuvine să fie a noastră și numai a noastră.

***

Pledoaria mea este pentru a include părinții în decizia vocațională pe care o vei lua, indiferent dacă resimți aportul lor drept benefic ori drept imixtiune. O modalitate excelentă de a porni o discuție structurată și bazată mai degrabă pe aspecte concrete decât pe emoții este aceea de a construi discuția cu părinții plecând de la rezultatele unei testări vocaționale. Rezultatele unor teste psihologice de interese, personalitate sau aptitudini cognitive, adică referitoare la cele trei arii majore care trebuie să fie evaluate în orientarea vocațională, pot servi în această discuție în două ipostaze diferite.

În primul rând, rezultatele acestor teste psihologice pot forma baza unei discuții atunci când opțiunea ta și opțiunea părinților tăi nu sunt similare. Ele pot servi drept argument pentru întărirea propriei păreri și pentru susținerea ei cu aplomb și capacitate de persuasiune. De exemplu, se poate întâmpla ca tu să dorești să urmezi o anumită rută profesională, iar părinții, în mod explicit sau implicit, să prefere alta, sau măcar să o descurajeze pe cea pe care o preferi tu. Testele vocaționale pot confirma opțiunea personală, sau îți pot arăta de ce opțiunea părinților nu este una optimă. Este de exemplu posibil să ai atracție pentru un anumit domeniu vocațional și nu către altul, este posibil să ai o structură de personalitate care te recomandă pentru un mediu de lucru și nu pentru altul, este posibil să ai o anumită structură sau un anumit nivel al aptitudinilor cognitive, care fac posibilă performanța într-un domeniu și nu în altul, sau la un nivel dar nu la altul. Toate acestea pot sta la baza unei discuții mature și plină de argumente imposibil de respins, cu părinții, pentru găsirea unei rute vocaționale care să fie nu numai potrivită cu dorința ta, ci de asemenea măcar acceptată, dacă nu văzută drept o bună soluție, și pentru părinți.

În al doilea rând, rezultatele acestor teste psihologice pot sta la baza unei discuții atunci când opțiunea ta și opțiunea părinților tăi sunt similare. Chiar și atunci când sunteți de perfect acord privind ruta pe care o vei urma, drumul este plin de necunoscute. Este posibil de exemplu ca interesele vocaționale să arate în direcția dorită, dar structura de personalitate să nu fie cea mai potrivită, sau ca aptitudinile cognitive să fie altfel structurate. Aceste semnale pot fi interpretate drept puncte slabe, posibile frâne în evoluția profesională. Ele nu sunt cu necesitate puncte care fac imposiblă acea evoluție, însă este bine să șinem cont de ele și să încercăm să rezolvăm problemele posibile pe care le vedem. La urma urmei un punct slab este un punct slab doar atâta timp cât nu suntem conștienți de el – la momentul în care l-am acceptat ca atare și facem ceva în mod activ pentru a-l controla, acel aspect încetează să mai fie un punct slab. Discuția cu părinții pe marginea acestor aspecte relevate de testele psihologice poate releva idei valoroase pentru felul în care poți transforma anumite aspecte ale profilului tău în puncte puternice și despre felul în care ei te pot susține pentru a-ți rezolva sau ține sub control acele aspecte care pot fi puncte slabe.

În mod cert, nu uita asta, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să pornești în acest drum important fără sprijinul celor dragi. Include-i în decizie și folosește rezultatele testelor psihologice ca bază a discuției cu ei, fie ca muniție pentru a-i convinge, fie ca material pentru cugetare matură. La urma urmei ai nevoie de sprijinul lor, așa cum ai avut până acum, și de acum încolo.

Un articol de  Dragos Iliescu

pic.02-Dragos

Advertisements